?i tehnologia î?i ia liber de s?rb?tori

Cuprins de febra s?rb?torilor ?i de gândul c? frigiderul nu mai are ce r?ci, am pornit al?turi de familie c?tre un hipermarket const?n?ean. Am ales s? merg la Real pentru c?, din câte intelesem, era deschis non-stop, deci aglomera?ia ar fi cât de cât redus?. Dup? un trafic infernal ?i câteva semafoare defecte, al?turi de iluminat public în hopuri (str?du?e laterale) am ajuns în parcarea hipermarketului. Dai ?i c?uta loc de parcare… dau s? a?tept pe unul s? ias? din parcare s? pot intra eu pe locul lui, dar bininteles c? la volanul ma?inii (VW Passat) se afla o tân?r? blond? (f?r? aluzii ). Am a?teptat în jur de 5 minute în spatele ei ?i tot nu pleca de pe loc, în timp ce în spatele meu se tot agita un ?ofer nervos ?i claxon? de zor c? vroia s? treac?. Pân? la urm? plin de nervi am plecat mai departe ?i exact dup? ce am plecat eu ?i intr?m pe alt? alee de parcare s-a decis ?i blondina s? ias?. Înjur în gând dar în final g?sesc un loc de parcare mai retras.

Am ajuns în interior, unde se d?dea o lupt? a c?rucioarelor, cine pe cine, care pe care se certau. “Traficul” din interiorul magazinului era infernal pe lâng? cel din Bucure?ti ( dac? acela se poate numi trafic). Umplu co?ul în timp ce m? apuc? to?i dracisorii ?i ajung la cas? unde a?tept în jur de 40 minute. Dup? ce pun o parte din produse pe band? constat c? era afi?at un afi? cu “Stima?i clien?i, plat? la aceast? cas? nu se poate face prin card.”. Afisul era cu muchia spre coad?, deci niciunul dintre noi nu aveam cum s? îl observ?m pân? ne venea rândul. Cuvintele de l?uda ?i de respect zburdau prin mintea mea… dar am plecat fuguta s? scot bani (bineîn?eles de la un bancomat care mi-a perceput comision).

În final pl?tesc ?i exasperat plec spre cas?. Drumul a fost incredibil de scurt, trafic redus, semafoare functionale, the works! Dup? ce m? inham cu vreo 5 pungi de produse pe fiecare mân? ?i îl îndemn pe taicamiu s? care baxurile de apa ?i suc, constat c? liftul nu merge. O problem? major? nu ar fi, numai c? eu stau la etajul 7. Mi-am petrecut urm?toarele 10 minute tr?gând de fiecare scar? în speran?a c? va fi ultima. Tipul care repar? liftul este turc (la propriu) ?i nu putea veni în ziu? respectiv? deoarece s?rb?toare.

Deci cam a?a s-ar descrie o zi în care tehnologia î?i ia liber ?i se relaxeaza în timp ce noi ne chinuim cu tot felul de treburi. Sper c? voi s? nu p??i?i a?a ceva ?i va urez “cump?r?turi u?oare”; magazinele sunt de nedescris. S?rb?tori fericite!