E vreun medic prin sala?

Actiunea se petrece intr-o seara calduroasa si uscata de martie. Este sambata pe la ora 18:50, moment in care decid sa ies in oras la o plimbare cu masina si eventual ceva de mancare. Intr-un impuls inofensiv aleg sa ma imbrac in straiele de “sarbatoare” pe care deunazi le spalasem si calcasem. Parca simteam ca ceva special va avea sa se intample in acea seara. Cu un usor iz de dibacie intru in masina si constat ca am uitat sa pun semnele de incepator pe luneta dar ma consolez cu pozitionarea celui de pe parbriz si cu multa incredere in sine. Ies incetisor din parcare si ma apropii sigur de straduta pe care trebuia sa ies din cartier. Cateva masini ingreunau accesul pe acea straduta dar copilotul meu de ocazie, taicamiu, m-a invatat sa iau curba mai larg ca sa nu am probleme la inghesuiala. Aplic invatatura si ma feresc usor de 2 baietasi de cartier cu freze de strut in cap, facand un viraj mai strans decat cel prognozat initial. Cand imi indrept privirea spre straduta pe care abia ce o parcurgeam constat ca o persoana tocmai ce o traversa si nu se oprea. Franez brusc cu toate ca nu aveam viteza dar contactul este iminent. Pietonul se sprijina cu o mana pe capota iar cu cealalta tinea de o punga cu 2 paini abia cumparate de la magazinul de peste drum. Speriat din cale afara, pietonul se impinge rapid in masina si se da cu spatele aproximativ jumatate de metru pentru a evita o eventuala leziune.

Soc total. Dupa ce realizez ce s-a intamplat imi acopar fata cu mainile incercand sa imi revin cu picioarepe pe pamant. Cobor rapid din masina chiar uitand sa trag frana de mana pentru a asigura ca masina nu va mai produce alte necazuri. Dupa ce ma uit mai atent la persoana cu pricina constat ca este de fapt medicul meu de familie, mai exact vecina de la 2.

Soc total. Ma trec toti fiorii si nu reusesc sa constientizez a cui a fost vina si daca s-a intamplat ceva grav. Dupa un interogatoriu pueril constat ca nu a patit nimic si ca pana la urma nu s-a produs nici o paguba serioasa, poate doar pe plan emotional. Dupa ce ma asigur ca vecina mea nu a patit nimic imi continui drumul parca mai rupt de realitate ca oricand. Toata seara piciorul meu a stat in dreptul franei si imi doream ca nimeni sa nu mai fie pe strada sa o mai patesc iar. Durerea de cap se instaleaza si incerc sa imi explic cum s-a putut intampla asa ceva dar nu reusesc datorita numeroaselor distractii.

Nenumarate consolari mi-au fost adresate. Ca era noapte, ca nu era trecere, etc.. Singura mea framantare ramanea la faptul ca am avut primul incident rutier de aproximativ 6 luni de cand am luat permisul auto. Ajuns acasa aman adevarul si o las pe dimineata urmatoare cand imi limpezesc gandurile. Dimineata imi recunosc fapta in fata paritilor asteptand un verdict corect. Parerea centrala ce mi-a fost conturata a fost ca era majoritar vina mea pentru ca nu am fost suficient de atent pentru a zari pietonul. Aceasta parere nu prea se aliniaza cu a mea. Eu consider ca nu am fost de vina pentru ca nu exista nici o trecere de pietoni deci implicit pietonii nu au prioritate fata de automobilele implicate in trafic. Dar parca emotional tot simteam o vina, o stare de culpa profunda datorata faptului ca lipsa de atentie in special in strazile de cartier isi face simtita prezenta.

Recunosc, nici eu nu ma uit in stanga si in dreapta pentru a ma asigura in vederea traversarii strazilor din cartier dar uite ca nu prea e bine.

Starea mea de vina are si alte implicatii. In dimineata acelei zile am avut simulare la sport unde am primit o fisa care trebuie semnata de medicul de familie. Ma mai gandeam si la niste scutiri pe caz de boala pentru ca am pus la rasad cateva absente. Acum du-te tu cu tupeu la vecina si da ochii cu ea dupa ce ai dat capota cu ea. Mai cere-i si niste scutiri pe langa un polish la botul masinii si ai rezolvat situatia. Glumesc si eu pe seama asta, sper ca nu se supara nimeni, dar parca asa mai inflorez din starea de regret adresata faptului ca am lasat sa se intample asa ceva. Tin sa imi cer scuze inca odata pe aceasta cale vecinei si promit ca ma voi uita de 2 ori inainte sa mai fac viraje. De ce tocmai ea, tocmai atunci? Vorba aia, omul nepotrivit la locul potrivit, sau ceva de genul asta.

Oare am eu o stare de amuzament pentru peripetii cu potential distructiv sau pur si simplu e distractiv sa o patesti la modul cel mai serios? Sper sa nu aflu raspunsul la aceasta intrebare.

Pentru concursul VisUrat.